SCRISOARE CĂTRE COLEGII ROTARIENI

Într-o Românie plină de preşedinţi, de la cel de la Cotroceni până la lovita de Radet asociaţie de locatari, iată-mă cocoţat, graţie unui concurs de împrejurări rarisim, în confortabilul fotoliu de preşedinte al RC Bucureşti. Ce mare lucru ai de făcut? E joi. Eşti la Hotelul Marriott, dacă nu e Sala Braşov atunci e alta. La ora 19,30 pui mâna pe clopot şi gata, primul sunet marchează începutul şedinţei. Câteva anunţuri, o conferinţă dacă cineva se oferă, oaspeţi de conjunctură, colegi rotarieni de la alte cluburi sau cine ştie ? diverşi curioşi. Altceva? A da, pe fondul discuţiilor – aproape fără încetare  - între unii vecini de “amplasament” mai sunt colegi care au câte ceva de spus. Baleez cu privirea 180 de grade de la stânga la dreapta şi dreapta la stânga. Aceeaşi vorbesc în continuare nestingheriţi, nimeni nu mai are nimic de comunicat dar, în ochii tuturor, clar ca pe ecranul unui monitor LCD de 19 inch, se citeşte dorinţa, să zicem fierbinte?, de a încheia. Ce poţi face? Ai de ales? Orice om de bun simţ are o singură reacţie apoi … se aude clopotul. Lumea răsuflă uşurată. Frazele începute se încheie. Politicos dar ferm colegii îşi iau rămas bun. Mai trec cinci minute şi în sala aproape nu mai e nimeni. Gata, ăsta e Rotary.
Oare?
“Fă ce-ţi place. Iar dacă îţi place filozofia, vei găsi cândva pe Kant” spunea Constantin Noica. Încerc o parafrază: “Fă ceva pentru oameni, iar dacă acest lucru îţi place, vei găsi cândva Rotary.”
Batem Bucureştiul în lung şi în lat. De ce? Numai ca să schimbăm câteva vorbe amabile zvârlind priviri zorite către cadranul ceasului sau al telefonului mobil?
Nu dragii mei colegi. Nu mă pot mulţumi doar cu atât. Cu scuzele de rigoare îmi propun să schimb obiceiul casei. Cum? Dacă nu s-a făcut remarcat suflul schimbării pot să mă şi explic.
Pentru noi:
Putem fi mai prieteni fără să ne încălcăm intimitatea.
Putem să ne ajutăm fără să ne simţim loviţi în amorul propriu.
           
Pentru alţii:
Trebuie să brăzdăm urme adânci. Pe unde trece Rotary acestea nu se mai şterg!
Chiar nu se poate?

Paul Popescu
Preşedinte RCB 2005-2006